PRIMĂRIA

MAIERU

www.primariamaierubn.ro

Tel: 0263/372892
Fax: 0263/372892, 372893
E-mail: primariamaierubn@gmail.com
Loc. Maieru, Str. Principală, Nr. 831
Cod: 427130
Jud. Bistriţa-Năsăud
CUI: 4512305

COMUNA MAIERU - VIAŢA SPIRITUALĂ

             PREZENTAREA COMUNEI
             TRADIŢII ŞI OBICEIURI
             TURISM
             ECONOMIE
             EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ
             VIAŢA SPIRITUALĂ
             CETĂŢENI DE ONOARE

       În Maieru biserica ortodoxă este cea mai veche. După 1700 când a avut loc Unirea cu Roma a unei părţi din populaţia Ardealului inclusiv cea de pe Valea Someşului Mare - în Maieru a intrat greco-catolicismul, care a fost majoritar până în 1948 când a fost desfiinţată prin decretul 248. Atunci credincioşii greco-catolici au revenit la biserica mamă ortodoxă. Între timp după primul Război Mondial - în care au fost de 5 ori mai mulţi morţi decât în al 2-lea Război Mondial, au apărut şi cultele neoprotestante, la început penticostalii care sunt în număr de 760 persoane şi în jur de 60-70 familşii greco-catolice, 15 familii de Martorii lui Iehova.
       În Mairu avem 5 lăcaşuri de cult: Biserica cu hramul "Cuvioasa Parascheva" - Monument Istoric construită la 1817 din piatră, Biserica Mare cu hramul Sfântul ştefan construită în anii 1872-1873 din zid de piatră şi cărămidă, Biserica Penticostală, Martorii lui Iehova, Biserica Greco-Catolică 1995-1996.
       În Maieru avem 4300 ortodocşi în cele 2 parohii, iar în Anieş aproximativ 1800 credincioşi ortodocşi. Aproximativ 20% din populaţie sunt de alte religii - în majoritate penticostali.
       Biserica din Deal, cu hramul "Cuvioasa Parascheva" a fost construită în anii 1816-1817 - ani de mare foamete. Biserica din Vale - Biserica Mare cu hramul Sfântul ştefan a fost zidită cu sprijinul material unui episcop greco-catolic care a fugit de revoluţia din Ungaria în 1948 şi s-a stabilit la Maieru. A ajutat la construirea bisericii din Ilva Mică, Maieru, Sîngeorz-Băi şi biserica romano-catolică din Rodna. Acest episcop este îngropat la Rodna. Până în 1950 veneau şi locuitorii Anieşului la parohia de la Maieru. Apoi s-a construit şi parohia din Anieş. În Anieş existăi o casă de rugăciuni pentru penticostali şi câteva familii de greco-catolici.
       Vechimea acestei aşezări se pierde în negura vremurilor. I. Marţian, în Arhiva Someşană (vol. I, pag.14), scrie că există unele legende în care se spune că în Măgura din Sus au fost mine de aur ale dacilor, mai mult, la poalele ei se văd şi astăzi câteva movile, mai mari sau mai mici, formate din sterilul scos din aceste mine, "precum şi sgură din topitoriie (n.n. topitoriile) ce existau". Dar, conform obiectelor expuse la Muzeul "Cuibul visurilor" (topoare din piatră şi bronz), din această localitate, descoperite întâmplător de locuitori ce au vieţuit în cartierele Haj şi Purcioaia (după unii Pârcioaia), se pare că vechimea acestei comune este şi mai mare.
       Primul document în care se aminteşte de Maieru datează din anul 1440, "când fiica lui Sigismund, regele Ungariei, măritată după Albert I dăruieşte lui Mihail Jakch, comitele săcuilor, Rodna şi satele: Năsăud, Telciu, Maieru, Salva, Zagra, Mocod, Răbra, cari în mare parte sunt goale şi despoiate de locuitori" (copie a documentului în latină şi tradus în româneşte se poate vedea la muzeul din această comună).
       Emil Boşca-Mălin, în cele două cărţi referitoare la comuna Maieru (Contribuţii la monografia comunei Maieru şi Spicuiri din trecutul unui sat grăniceresc, unde citează documente publicate în Arhiva Someşană, XVII, pp. 166-172), afirmă că în 1450, în Maieru exista o "capella ligneam" (capelă de lemn) şi că în secolul al XV-lea se afla o biserică "situată pe şes de partea stângă a Văii Caselor, tot din lemn", iar cimitirul se găsea pe locul numit Boboşa. Nicolae Iorga scria că această biserică a fost reparată în 1650 şi "zugrăvită din nou de un meşter bun de aici", pe care măierenii îl recomandau şi birăului din Bistriţa. Între cele două războaie mondiale, bătrânii povesteau că pe locul Bobenilor s-ar fi aflat o mănăstire care a fost arsă odată cu invazia tătarilor din 1717.
       Întâiul preot despre care se aminteşte este popa Miron, fără să se menţioneze anul.
- în 1683 a fost popa Lazăr, căruia i-a urmat fiul său, Grigore;
- conscripţia "popilor valahi" din 1714 aminteşte că în Maieru erau şase preoţi;
- în 1723, când protopopul Tănase îşi aduna "micul soboraş: şi protesta către sfatul din Bistriţa că "sătenii ne despart de feciorii noştri", se aminteşte de "casa preuţească din Maieru";
- conscripţia din anul 1733 pomeneşte de existenţa a cinci preoţi în Maieru, după cum urmează:
- preotul Gavril Pantea, văduv, hirotonit de episcopul Atanasie; averea acestuia consta din: 8 boi, 1 vacă, 60 de oi, 4 cai, 8 porci şi 15 stupi;
- popa Gavrilă, văduv, hirotonit de episcopul Iosif Stoica, avea: 2 boi, 2 vaci, 1 cal, 2 porci şi 4 stupi; el locuia împreună cu fiul său, Mihai, care era căsătorit şi îndeplinea diferite "funcţiuni" pe lângă biserică; pământurile bisericii erau folosite împreună cu ceilalţi preoţi;
- popa Iacob a popii Petru a fost hirotonit de episcopul Dosoftei în 11 mai 1733 şi avea: 8 boi, 4 vaci, 100 de oi, 10 cai, 6 porci şi 30 de stupi;
- popa Ion a fost hirotonit de episcopul Dosoftei în 18 mai 1733 şi avea doar o vacă;
Grigore a popii Gavril a fost hirotonit de episcopul Dosoftei în 1733 şi avea: 2 boi, 2 vaci, 1 cal, 2 porci, 6 oi şi 4 stupi.
       Amintesc faptul că în 1733 existau două biserici: cea veche deţinea 4 iugăre de pământ arabil şi 1 iugăr de fânaţ, şi cea nouă care avea doar 1 iugăr de arătură şi 4 iugăre de fânaţ; la data respectivă Maieru avea 1865 de locuitori.
       Interesant este faptul că o statistică din 1750 ne spune că în Maieru erau nouă preoţi, după cum urmează:
- popa Petru, decedat în 10 iulie 1826; după o înţelegere avută cu popa Grigoraş din Poiana Ilvei, s-a mutat aici şi a stat acolo până la moartea sa; din 1774, în Maieru, a rămas preot Alexa Popiţan;
- popa Cosma din Marmaţia a servit ca preot până în 1766, când a fost numit învăţător la şcoala trivială de aici până în 1769, după care a revenit din nou preot;
- după acesta, a urmat popa Gherasim; din păcate, nu deţinem date despre el;
- popa Dumitru Coruţ (1742-1810);
- popa Opre este amintit în anul 1777 ca naş al celor doi copii ai lui Simion Candale;
- popa Iacob Şotropa (1705-1788);
- popa Ilarion Gălan, decedat în 11 aprilie 1796;
- popa Gavrilă, decedat în 1806;
- popa Grigore zis Cornişor, decedat în 1774; el, împreună cu popa Alexa, a sfinţit catapeteasma bisericii din Poiana Ilvei în 1772; alături de numele său trebuie amintit şi preotul Nichita Boca, care a plecat în 1762 în Bucovina, împreună cu alte 14 familii, şi au întemeiat comuna Botoşana; chiar şi la ora actuală (2018), aproape jumătate din această localitate poartă nume măierene: Boca, Ureche, Negruşer, Andronesi etc.
       O statistică din 1750, ne spune că Maieru avea 8 preoţi, iar în anul 1762 era doar o biserică; de-abia după 1800, prin contribuţia localnicilor, se va construi "Biserica din Deal", după planurile maestrului sas Krauss. Tot în această perioadă a fost preot Fteodor Bob (decedat în 1816), dotat cu o cultură aleasă, cel care l-a înfiat şi crescut pe nepotul său, Vasile Fabian Bob (1795-1836), născut în Rusu Bârgăului, jud. Bistriţa-Năsăud, luat în 1820 de Gh. Asachi în Moldova, venit în Ardeal în căutare de tineri cărturari (menţionăm că la terminarea Facultăţii de Drept, Vasile Fabian Bob cunoştea 7 limbi); după înfiinţarea la Iaşi a "Albinei Româneşti" (în 1829), Vasile Fabian Bob va deveni colaborator şi redactor la această revistă, pentru ca, la trei ani după decesul său, să-i apară în "Foaie pentru minte inimă şi literatură" din Braşov (în trei numere) "Moldova la 1821" din care Eminescu, în "Epigonii", va prelua vestita sintagmă "S-a întors maşina lumii..." Lui Fteodor Bob i-a urmat ca preot un nepot de-al lui Iacob Şotropa, care a purtat acelaşi nume cu bunicul său; acest al doilea Iacob Şotropa s-a născut în 1785 şi, după cum povesteşte academicianul Virgil &3350;otropa, a fost printre puţinii măiereni care l-au văzut pe Napoleon Bonaparte (asta se întâmpla în portul baltic Danzig, unde Iacob fusese întâi sergent în armată, însărcinat cu ducerea corespondenţei oficiale). Acest Iacob Şotropa a avut doi copii, Alexandru, ajuns funcţionar, unul dintre fruntaşii războiului civil de la 1848/49, luptător pentru drepturile românilor din Districtul Năsăudului, alături de luptătorul pentru drepturile românilor, Vasile Naşcu din Feldru, mergând la împărat pentru a se cere drepturi egale cu celelalte naţiuni (unguri, saşi şi secui). În 1848, Alexandru a fost închis în aceeaşi celulă cu Ştefan Ludvig Roth; Alexandru l-a avut ca fiu pe viitorul academician Virgil Şotropa. Sora lui Alexandru, Susana, s-a căsătorit cu academicianul Florian Porcius din Rodna. Întrucât Iacob Şotropa a fost numit notar, locul său a fost ocupat de preotul Ion Hangea, născut în 1780, în Maieru; acesta, după moartea preotului Gherasim din Rodna, a servit în locul său fără plată, până în 1837, când a venit un preot nou. În 23 ianuarie 1838 este numit preot Vasile Groze, născut în Sebeşul de Jos în 1837 şi decedat în 1855. A fost prieten cu groful Dominic Ziky, fost revoluţionar de la 1848 din Ungaria, retras la Maieru, din cauza atitudinii sale politice; noua biserică, cea care dăinuie şi astăzi, cu hramul Sfântului Ştefan, a fost construită pe cheltuiala acestuia; tot atunci s-a construit şi casa parohială; biserica a fost construită după planul inginerului sas Rudolf Adlef din Bistriţa; iconostasul a fost zugrăvit de pictori celebri din Munchen. Documentele vremii consemnează faptul că în anul când s-a terminat această biserică (1873), "între 10 august şi 24 septembrie, a bântuit holera asiatică, murind cinci până la zece persoane pe zi, în total 103 morţi". Prima reparaţie a acestei biserici s-a făcut în 1912, iar a doua în 1933. După Vasile Groze, au servit ca preoţi: Lazăr Avram (1863-1905), Eronim Groze (1874-1915), fiul lui Vasile Groze; acesta a avut doi băieţi: Patriciu Groze, profesor de fizică şi chimie al viitorului rege Mihai I, Eugen Groze, inginer, şi două fiice: Alexandrina, o profesoară de geografie aspră, dar foarte bine pregătită, şi Lucia, funcţionară la poştă. A urmat Iulian Ciorba (1883-1929, prietenul din copilărie al lui Rebreanu; singurul la care venea familia scriitorului, după 1918, după cum şi familia lui Iulian stătea câte o săptămână, două, la Bucureşti, la Rebreni; a avut doi fii: Ionel Ciorba, căpitan şi aghiotant al principesei Ileana, decedat în Chile, şi Ovidiu, medic, decedat în Dej. După Iulian Ciorba, au urmat Gavril Bichigean (acest preot a cules şi publicat o frumoasă culegere de folclor, majoritatea pieselor fiind din Maieru), Anchidim Bob (decedat în 1932, aprig luptător pentru drepturile românilor, reper pentru măiereni la Marea Unire de la 1918), Iuliu Pop (un fiu medic la Oradea, decedat, o fiică funcţionară, Lucia, decedată; despre ceilalţi copii nu deţinem informaţii). După anii 50 au urmat preoţii: Hanţig, Drăgan (un fiu, inginer în Timişoara, şi o fiică, ingineră în Zalău), Ioan Bolog (cu doi fii, ingineri în Bistriţa), Gavril Floşui, Emil Coman (cu doi copii: unul, profesor universitar la Oxford în Anglia, şi o fiică, profesoară de matematică la Cluj). La ora actuală servesc preoţii: Ioan Lăpuşte şi Dan Cismaş.

Fotografii

« Precedenta Următoarea »

Slideshow