PRIMĂRIA

MAIERU

www.primariamaierubn.ro

Tel: 0263/372892
Fax: 0263/372892, 372893
E-mail: primariamaierubn@gmail.com
Loc. Maieru, Str. Principală, Nr. 831
Cod: 427130
Jud. Bistriţa-Năsăud
CUI: 4512305

       COMUNA MAIERU - EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ

             PREZENTAREA COMUNEI
             TRADIŢII ŞI OBICEIURI
             TURISM
             ECONOMIE
             EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ
             VIAŢA SPIRITUALĂ
             CETĂŢENI DE ONOARE

       "În Maieru am trăit cele mai frumoase şi mai fericite zile ale vieţii mele." Liviu Rebreanu

ŞCOALA DIN MAIERU

Scurt istoric

Primele două mănăstiri din Ţinutul Năsăudului au fost înfiinţate în localitatea Maieru şi în apropierea Năsăudului. Documentele vremii spun că ele funcţionau în secolul al XVI-lea, fiindcă "cinstitul birău al Bistriţii" raporta la finele secolului că acestea erau "adevărate centre de învăţătură valahă schismatică".
1 Întâiul document, demn de luat în seamă, care pomeneşte de existenţa unei şcoli româneşti pe lângă această mănăstire, este cel indicat de Emil Boşca-Mălin; este vorba de un "Minei" (carte bisericească în care sunt indicate, pe luni şi zile, slujbele religioase) "găsit la biserica veche din satul Maieru" în care se spune: "aiastă carte au fost folosită şi la mănăstire aici pentru învăţarea diecilor într-ale slovei, - scris-am eu popa Lazăr din Maieru, leat 1683".
2 Un alt document din 1738 pomeneşte numele învăţătorului "Maftei Stârciu din Maieru", care a plecat în Bucovina (Botoşana), împreună cu "Maftei a popii din Ilva Mare" şi alţi măiereni; un alt măierean, care a trecut în Bucovina, este Vasile dascălu, amintit într-un document datând din 1740. Cert este că în anul 1740 în Valea Rodnei erau "14 diaconi învăţători valahi care se ocupau cu instruirea pruncilor".
3 În anul 1741 satul avea şcoală cu doi învăţători: Roman Ureke şi Nicita Diacu, iar în conscripţia din 1750 se spune că servea un "ludi-magistru"; clădirea şcolii era din lemn şi se pare că a fost plasată pe "Ţesul de sub Drogomana"; în 1761 sunt pomenite numele ale altor doi dascăli: Gavrilă şi Gherasim.
4 În anul 1766, la trei ani după înfiinţarea Regimentului II de graniţă năsăudean, în Năsăud, Maieru şi Monor, apoi, în 1786, în Prundu-Bârgăului şi Zagra, unde înainte funcţionaseră şcoli, (recrutaţi şi din comunele din jur) s-au deschis aşa-zisele "şcoli triviale" în limba română, cu trei materii: cetitul, scrisul şi socotitul.
5 Aceste şcoli se susţineau din fondul de provente al regimentului. Scopul principal era de a pregăti tineri pentru cadrele subofiţerilor, pentru funcţiile de primari şi alţi funcţionari comunali; învăţătorii erau: ofiţeri, subofiţeri sau preoţii satelor; elevii dădeau examene de două ori în fiecare an. Într-un act emis de episcopul Rednic în anul 1766 este scris că era dascăl un anume "popa Cosma din Maramureş (Marmaţia)", care a stat aici până în 1769, iar în 1804 este amintit ca dascăl în Maieru "tânărul subofiţer Nicolae Istrate", foarte respectat de consătenii săi, care a slujit aici timp de 12 ani. În anul 1816, Şcoala trivială din Maieru s-a mutat la Sângeorz-Băi, unde a fiinţat până în 1890, când a fost desfiinţată de guvernul maghiar. Nicolae Istrate a rămas în Maieru şi a slujit ca diac în biserică, iar într-o perioadă a fost şi primar al acestei comune. A murit în 9 ianuarie 1848, fiind înmormântat în cimitirul Bisericii din Deal. În anul 1826, în toate comunele grănicereşti s-au înfiinţat şcoli "poporale", care se vor numi, mai apoi, "naţionale". În ele vor preda, în limba română, absolvenţi ai Şcolii Normale din Năsăud.

Elevii aveau ca materii: religia, cetirea, scrierea şi computul (matematica); din 1828 s-a introdus şi "instrucţiunea militară", câte o jumătate de oră în fiecare zi, după orele de studii. La sugestia directorului Şcolii Normale, dar şi a vicarului Ion Marian, din anul 1835, s-au introdus şi: pomicultura, legumicultura şi apicultura. În timpul războiului civil din 1848/49, îl găsim ca dascăl pe Ştefan Utalea. După N. Istrate, a urmat ca dascăl Toader Pop, care a slujit timp de 24 de ani, până în 1863. Au urmat: Mihai Domide, originar din localitatea Şanţ (acesta a predat doar un an), apoi fiul lui Toader Pop, Vasile Pop, care va fi înlocuit cu Bela Kemeny, care funcţionat până în 1870. În anul 1871 va fi numit ca învăţător Ioan Cosma; acesta va sluji până în 1873, când va fi înlocuit cu Vasile Chiţan. Peste doi ani, în 1875, în locul său va fi numit absolventul de liceu, măiereanul Dumitru Boşca, una dintre cele mai luminoase minţi ale învăţământului din această comună, care se va pensiona în 1908. Menţionăm că şcolile naţionale, numite mai târziu confesionale au funcţionat până în 1877 cu un singur învăţător, iar după aceea, până în 1888, cu doi învăţători, apoi cu trei până în 1902, după care au fost 4. Menţionăm că în anul 1877, autorităţile ungare au înfiinţat în Maieru o şcoală comunală, care, în 1910, a fost transformată în şcoală de stat, prin aceasta urmărindu-se maghiarizarea populaţiei româneşti. Iată cum ne-a prezentat regretatul profesor Ovidiu Barna succedarea învăţătorilor la şcolile din Maieru:

I. La şcoala naţională - confesională - română:

Perioada celor 2 învăţători (1877-1888)
Dumitru Boşca-senior (1875-1908; 2. Iacob Hogea (1877-1879); teologul Vasile Pop (1879-1881); Vasile Tofan (1881-1906).
Perioada celor 3 învăţători (1888-1902)
Dumitru Boşca-senior; 2. Vasile Tofan; 3. Alexandru Jarda (1888-1908).
Perioada celor 4 învăţători (1902)
Dumitru Boşca-senior (1908); Al Mureşan (1908-1913); Silvestru Ureche (1913-1914); 2. Alexandru Jarda (1908); Dorin Pop (1906); E. Dărăban (1913); C. Partene (1910-1920); acest învăţător a fost în anul de graţie 1918 şeful gărzii naţionale; 3. Vasile Tofan (1906); Dumitru Boşca-Junior (1905-1920).

II. Şcoala comunală - de stat - ungurească:

Perioada unui învăţător (1877-1910)
Vasile Rebreanu (1877-1898); Justin Pop (1898-1900); Petre Rogneanu (1900-1901); Silviu Coruţiu (1901-1919).
Perioada celor 2 învăţători (1910-1919)
Silviu Coruţiu; 2. Gheorghe Todoran (1910-1911).
şcoala din Anieş a fost înfiinţată după 1900. Iniţial a fost şcoală ungurească, iar dascălii şi întreţinerea ei erau plătiţi pe cheltuiala societăţii de exploatare a lemnului. În anul 1935, aici predau soţii Sima.
La momentul actual, şcoala din Maieru funcţionează ca Liceul Tehnologic "Liviu Rebreanu" (din octombrie 2012), oferind educaţie pentru aproape 1200 de elevi şi având 97 de angajaţi. An de an, instituţia s-a dezvoltat, ajungând să şcolarizeze elevi pe toate nivelurile de învăţământ(grădiniţe, primar, gimnaziu, profesional, liceal şi postliceal). Începând cu anul 2017, prin strădania şi colaborarea dintre Primărie, Parohia Ortodoxa şi şcoală, la Maieru s-a deschis şi o grădiniţa cu program prelungit.

PERFORMANŢA - ŢINTĂ PE TERMEN LUNG

Pentru cine crede că şcoala din mediul rural a rămas doar un loc al nostalgiilor în lumina piezişă a unui soare ce apune, aici e locul unde se va vindeca de această prejudecată. La Maieru veţi cunoaşte o şcoală care are o viziune complexă, coerentă şi competentă asupra educaţiei, o şcoală care a găsit soluţii pentru învăţământul din mediul rural. Aici fiecare elev poate avea satisfacţii, se simte util, este pregătit pentru a-şi găsi locul în societate. Flexibilitatea, interesul pentru problemele elevului, văzut în contextul şcoală-familie-societate ne determină să înţelegem rolul dascălului de săpător în adâncuri şi totodată de bijutier fin al potenţialului elevilor.
Olimpicii noştri sunt de mult mai multe feluri decât olimpiadele născocite şi promovate de minister. Sunt olimpici premiaţi sau calificaţi la faza naţională la română: Berende Aura, Bîrta Simona, economie, discipline tehnice, sport, sunt olimpici ai bunului simţ şi ai muncii gospodăreşti, sunt olimpici care de la o vîrstă fragedă îşi întreţin familiile. Aici performanţele sunt ţinte pe termen lung.
Gimnaziul măierean este o pepinieră pentru colegiile şi liceele din judeţ şi din ţară. Elevii de aici sunt educaţi în spiritul competenţei şi al performanţei, pregătiţi de a depăşi limitele, de a aduce prinosul inteligenţei şi muncii lor, înapoi în cuibul visurilor, în lăcaşul-matrice, peste arcul de timp pe care naşterea şi veşnicia îl creează în vieţile noastre.
înfiinţat în urmă cu 11 ani, în septembrie 2000, liceul de zi avea o singură clasă pe nivel, filieră tehnologică, profil servicii. După 4 ani se constituie câte două clase pe nivel, profil servicii, specializarea tehnician în activităţi economice.în prezent liceul tehnologic şcolarizează patru clase paralele cu profiluri diverse: servicii, mecanică, turism şi alimentaţie. Drumul printre celelalte licee de profil din judeţ a fost destul de anevoios, elevii cu potenţial deosebit fiind atraşi de liceele cu renume ale Bistriţei.
Totuşi, încet şi sigur, elevii noştri au reuşit să spună ceva în "economie: ocupând câte un loc de premianţi, începând cu anul 2009 Partene Dorina, locul III, în 2010 Bolfă Ancuţa Victoriţa locul III şi momentul cel mai important, 2011, Ureche Lenuţa Cristina, Locul I la Olimpiada disciplinelor tehnologice - faza judeţeană, specializarea: Tehnician în activităţi economice, calificându-se la faza naţională.
Elevii Grupului şcolar "Liviu Rebreanu" Maieru efectuează stagii de pregătire practică la agenţii economici din zonă, unde dobândesc cunoştinţe şi abilităţi practice.
Colaborarea cu agenţii economici de pe Valea Someşului durează de mai bine de 10 ani, mulţi din elevii care au făcut practică la aceştia, la terminarea şcolii au fost angajaţi. Dintre agenţii economici cu care avem protocoale de colaborare, care dispun de ateliere dotate la standarde europene amintim: S.C. "MIS Grup" SRL Anieş, S.C. "Frasinul" SRL Maieru, S.C. "VIP Forest" şanţ, S.C. "Relux on duty" Sângeorz - Băi.

ARMONIA UNUI COR CONSTĂ ÎN ŞLEFUIREA FIECĂREI VOCI ÎN PARTE

GRĂDINIŢA

Am considerat că educaţia pentru sănătate este drumul cel mai scurt prin care noţiunile ajung la copil prin reguli şi norme, motiv pentru care am desfaşurat proiectul educaţional "Minte sănătoasă, în corp sanatos". Pentru copil este foarte important să înţeleagă de mic faptul că sănătatea nu înseamnă absenţa bolii, ci un mod de viaţă echilibrat, un mod de comportare şi existenţă igienică. Aceste deprinderi formate încă din familie sunt completate în grădiniţă şi mai târziu în şcoală.
În cadrul acestui proiect, am derulat activităţi diverse sub deviza:"Apă, aer, soare = Sănătate". Proiectul s-a desfăşurat sub forma unei acţiuni comune preşcolari-şcolari, care a constat în confecţionarea de afişe, pliante de către preşcolari, iar şcolarii au creat poezii, compuneri cu un conţinut educativ adecvat temei. Nu am uitat de sănătatea mediului, de aceea din materiale reciclabile am construit machete ale primăverii. Zâna primăverii a fost încântată să ne întâlnim la un carnaval cu dinţii şi mânuţele bine spălate.
Evenimentul care ne-a oferit o mare satisfacţie, atât nouă cât şi preşcolarilor a fost evaluarea finală care s-a realizat sub forma unei serbări la care au participat şi părinţii. Copiii au prezentat "Cărticica noastră", un pliant care reprezintă toate regulile şi deprinderile igienico-sanitare sub forma unui program zilnic pe care trebuie să-l respectăm acasă şi la şcoală.

CICLUL PRIMAR

"Magia cuvintelor ne povesteşte despre un Curcubeu ascuns în Lada de zestre."

Tradiţie, inspiraţie, artă, meşteşug, cântec, joc, culoare, cuvânt, suflet - toate acestea se regăsesc în activităţile extracurriculare propuse de învăţătoarele noastre. Chiar dacă timpul lor liber se subţiază , creşte timpul de calitate pe care îl oferă elevilor. Aceste activităţi completează educaţia celor mici, valorificându-le talentul. La aceste cercuri "îmbulzeala" este mare, învăţătoarele fiind acaparate de entuziasmul plin de... seriozitate al celor mici.
La cercul de folclor "Lada de Zestre" vom găsi împăturite cu grijă obiceiuri măierene străvechi, costumeSimpozion Folclor populare cu miros de busuioc, glasul duios al fetelor şi chiotele vesele ale flăcăilor. Horele lor se învârt pe scenele ţării. Nu putem trece cu vederea succesul obţinut de copii la "Festivalul prieteniei", Iaşi ,"La porţile dorului", Bistriţa, Festivalul colindelor de la Arcalia.
Cercul de pictură "Curcubeul" a fost iniţiat din anul 2001 în colaborare cu şcoala "Jeanne D'Arc", N/E, Franţa. Pedagogia inimii îşi propune o înnoire a şcolii, prin crearea în jurul copilului a unei ambianţe de armonie care este climatul adecvat dezvoltării omului. Culorile ne bucură, captăm magia naturii cu vârful fin al pensulei, cu inimioarele tinere conectate la sufletul universului. Activităţile plastice le desfăşurăm în locaţii diferite în funcţie de temă şi tehnicile alese (sală de clasă, atelierul unui artist plastic, muzeu, sală de proiecţii CDI, în natură).
Paradoxal, în aceste vremuri agitate, în care "timpul nu mai are răbdare cu noi", elevii găsesc încă, în interiorul lor, dorinţa de a citi. Am construit împreună palatul micului cititor. Noi descifrăm vraja cuvintelor şi deţinem formule fermecate pentru a aduce lumea poveştilor în sala noastră de clasă. Suntem prinţi şi prinţese care salvăm lumea prin puterea cuvintelor. Aceste impulsuri sunt încurajate la Cercul de creaţie şi lectură "Magia cuvintelor". Toate activităţile desfăşurate în cadrul acestui cerc vin în întâmpinarea orizontului de aşteptare al copiilor. Dintre acestea amintim: alcătuirea jurnalului de lectură, povestiri, chestionare, serbarea primăverii, carnavalul copiilor.

ŞCOALA-HOBBY

TeatruAtelier de scriere creativă, micul matematician, cerc de arte plastice, cor, activităţi sportive, teatru, dans sunt doar câteva din modalităţile de a ne invita elevii la un altfel de orar, post-şcolar. Aici profesorul de matematică devine regizor, cel de biologie scriitor, profesoarele de limbi străine cântă şi dansează. Dacă profesorul de geografie pune de o drumeţie se poate întâlni prin Anieş cu un învăţător, scatiul-şef.
Din jurnalul de călătorie al unui geograf, din condica unui "ornitolog ", din traducerile "unor" francofon, din calculele... literare ale unui matematician.
"Coborâm Vărăriştea cu pădurea ei de mesteacăn care a împânzit locul şi ajungem într-o tarniţă numită Prislop. Observăm nenumărate terasamente, numite popular "moine", care pentru generaţia tânără nu însemnă mai nimic, doar un loc neted de joacă. Surprinşi, elevii află că acest loc în urmă cu 50-60 de ani era plin cu grâne. Rămânem o oră în acest loc plăcut şi admirăm cum apune soarele peste Măgura Porcului. O zi frumoasă de toamnă se încheie şi trebuie să plecăm fiindcă se lasă seara. Coborâm Prislopul urmând Calea Muncelului..."
"Marţi cu excursie ornito-naturalistă. Reguli stricte: curăţenie, linişte, ecologie, bună dispoziţie! Scatiii s-au odihnit pe garduri! În timp ce ierburile ne gâdilau subţirel gleznele, pe deasupra au străfulgerat, Excursieîn ţiuit ascuţit, trei drepnele melba! Un şoim de rândunele pişcat de câţiva lăstuni, ca un meteor după mesteceni pică. E cald toropitor şi ninge cu puf de plop şi păpădie. Seara cântă greierii, coropişniţele, codroşii, brotăceii bombina, ce nebunie!"
"Astăzi, francofonia reprezintă, pe de o parte,ansamblul de de ţări sau instanţe oficiale care au în comun utilizarea limbii franceze în muncă sau relaţiile dintre ele; pe de altă parte, aceasta mişcare mondială se referă la toti cei care utilizează limba franceză - partial sau in totalitate, în viaţa lor cotidiană sau în comunicare.Zilele francofoniei la Maieru - şansa de spectacole, de la 15.00 încolo. Totul în franceză, teatru, cântece, dans, vestimentaţie. Invităm francofoni vestiţi din Anieş şi din Sângeorz. Vor călători la întâlnirea cu renumita civilizaţie franceză pusă la spectacol de măiereni cu maşina galbenă a şcolii gazdă, cunoscută sub numele de Clopoţelul. Bon voyaje!"
"În afara faptului că, iată-mă scriitor - scenarist - regizor, pentru mine a fost o ocazie de a-mi cunoaşte elevii şi din altă perspectivă, nu doar d.p.d.v. matematic, eu fiind dascăl de mate, punct de vedere care, de altfel, nu-i avantajează poate la fel de mult ca acela de "artişti".
Sincer, am avut emoţii până în momentul în care am început să le citesc "prima mea piesă de teatru" (cum în glumă o numesc), dacă nu cumva le va părea o prostie (tinerii din zilele noastre parcă au uneori un alt criteriu al valorilor). Am răsuflat uşurată când, în timp ce eu lecturam piesa, au izbucnit în hohote de râs, semn că au priceput şi gustat piesa. Erau atât de încântaţi... Emoţiile mele au continuat: Vor putea ei să-şi înveţe rolurile destul de lungi? Vor reuşi ei a da viaţă personajelor aşa cum le-am creat?
Una peste alta, mi-a plăcut şi mie, le-a plăcut şi lor, au fost foarte apreciaţi de colegii lor din alte clase, şi mai ales au fost apreciaţi de colegii mei, dascălii lor. În final, merită amintit faptul că au primit premiul I la secţiunea Teatru, din partea juriului de la Balul bobocilor şi erau foarte mândri de diplomele şi de premiul câştigat."

Dintre elevii ce-au trecut, poleiţi cu aur

În 19 iunie 1977 se năştea Maria, cel de-al doilea născut al soţilor Cioncan. Şcoala măiereană şi prima înlnire cu performanţa sportivă într-o grupă de schi fond au fost pentru Maria primele cărămizi în construcţia celui mai tragic destin al unui reprezentant de frunte al sportului românesc. Bronzul medaliei olimpice, alături de ochii ei albaştri şi înlăcrimaţi pe podiumul olimpic au impresionat în 2004 tot mapamondul. Era, de fapt, răsplata de aur a muncii tăcute şi asidue a unui sportiv de excepţie.
Memorialul CioncanMemorialul Maria Cioncan aflat anul acesta la a III-a ediţie îşi propune să-i păsteze memoria şi să-i transmită spiritul dedicat, învingător şi onest prin angajarea unui cât mai mare număr de tineri în practicarea probelor atletice prin exemplul unei mari atlete care a vorbit cu demnitate despre greutăţile materiale, sport, ambiţie, bariere sau onestitate în sport. Ea este exdemplul viu că opincile sunt fermecate şi dacă ştii cum să le porţi, te poţi transforma în regină stadioanelor, a viselor împlinite prin muncă şi perseverenţă până la jertfă. Sutele de copii participanţi, implicarea majorităţii instituţiilor judeţene de profil, a Academiei Olimpice, a Federaţiei Române de Atletism, alături de conducerea şcolii şi Primariei locale, dar, nu în ultimul rând, şi a unui grup de adevăraţi profesionişti ai sportului. La toate acestea se adaugă prezenţa şi sprijinul emoţionant oferit cu generozitate, an de an, de către domnul profesor Beregszaszi Ştefan, antrenorul şi părintele de suflet al Mariei.

Nu întotdeauna este nevoie de dascâli pentru a câştiga premii pentru şcoalâ!

"Black Bandits" a luat fiinţă acum aproximativ 2 ani când doi băieţi din cadrul şcolii au hotârât să caute persoane care ar vrea să se înscrie în această trupă. Şi... s-au înscris cinci persoane. După câteva luni de antrenamente şi încercări multe, am participat la "Cupa liceelor" la street-dance, la cea de-a patra ediţie. Nu am câştigat nimic şi niciunul dintre noi nu mai voia sa participe vreodatâ la vreun concurs. După vacanţa de varâ am uitat de eşec şi am hotârât sâ ne luăm revanşa. Ne-am antrenat singuri două luni de zile. În fiecare seară de la ora 5 până la 8 şi am câştigat premiul special oferit de "Observator" cu Sala Polivalentă arhiplină în urale şi aplauze. Din partea primarului Vasile Borş care ne-a invitat la Curăţenia de primăvară, ca de obicei, am obţinut Premiul Consiliului local, "câteva" miliarde vechi pentru plata energiei, apei, agentului termic, a reparaţiilor curente din şcoală şi de la sala de sport, a deplasărilor cu olimpiadele, concursurile şi o modestă promisiune pentru o nouă grădiniţâ, a patra!, pentru piticii măiereni.

Fotografii

« Precedenta                              Următoarea »